nu vrei sa faci asta. nu vrei sa te vezi calcat in picioare de norii al caror cer e confuzia. nu vrei sa te vezi izbit de cactus inutil ce sta in mijlocul desertului.
aici oare sa intervina si dorinta mea cretina de a lipsi de la orele in care constiinta mea lucreaza? poate ca da, poate ca nu.
nu pot sa iti definesc bataile inimii si, daca stau bine sa ma gandesc, nici nu-mi pasa. ma pierd in ganduri si fac legaturi cu viitorul inexistent. cateodata gresesc ca ma gandesc ca sunt invincibila, ca pot sa gasesc solutii la orice. in secunda trei ma gandesc la cei pe care ii iubesc si devin cel mai firav om de pe Pamant. nu e gresit sa spun ca oamenii rup din mine si unii uita sa imi lipeasca la loc o alta bucatica. si uite-asa ma pierd pe mine. si prezenta unor oameni ma termina psihic. oamenii din autobuz ar trebui sa isi vada de integramele lor si sa nu judece cu privirea prezenta noastra. sa isi vada de covrig si de mutra alba cu o pata rosie pe buze ce intra in contrast cu sufletul negru.
nici nu vreau sa vad oameni idioti, analfabeti, paraziti, irespirabili si reci.
vreau timp. cer timp sa ma cunosc.
ce oameni cretini suntem(no offence)! jumatate din viata ne cautam pe noi si ne cautam valorile si abia dupa traim linisiti cativa ani. cer timp!! cer sa ma cunosc. nu vreau sa mut aerul din stanga-n dreapta si suturi in cur. vreau tinta! vreau scopul in sine , vreau regulile jocului, vreau constiinta...
No comments:
Post a Comment