cer.

cer sus, cer jos, cer oriunde si orice si cer acolo. ma straduiesc sa vad dincolo de mine, dincolo de umbra gandurilor mele acute si bolnave dupa cer si dupa tot ce e in spatele cerului.
alergam si nimic nu misca in jurul meu, ca si cum eu as fi fost cutremurul si lumea se impotrivea in fata mea, parca voia sa ma opreasca, sa ma linisteasca.

vad, simt si brusc ma schimb la intampinarea respiratiei nimanui, doar pentru ca pot si pentru ca asa simt.
si ma uit in sus si vad ca respir sacadat si fara sa simt ceva. e vid si e racoare in mine si pe langa mine.
se vede cum nu e nimic acolo si ca nu e nimeni langa mine. ma simt in intuneric si nu sunt nici eu. cred ca a ramas sufletul meu undeva si acum, prin incercari, simt ca trebuie sa il refac.
ma uit ca la cer la tine si cer...nimic, uita ce ti-am promis din pasiunea creierului inundat de pasiunea ta. si tot aveai tu o promisiune de indeplinit. nu ma las pana nu o sa pici, dragul meu cer. oh, si o sa doara.

promit!!

e sus si jos si eram in cerul meu si era si cerul tau si toti simteam ca aveam un cer. acum, ma tin strans, strans de o ultima rasuflare si de o ultima vorba spusa si cer...  
   cerul e din ce in ce mai intunecat si ma vad nevoita sa ii spun ca nu mai vreau sa il vad. asa de prost si de tampit s-a facut incat, fara dubii si fara frica, i-am spus ca merita sa arate asa - sa fie agitat, nervos, frustrat, lipsit de soarele lui, sa il vada cum trece pe langa el , zi de zi, si sa stea ca intunecatu' si sa nu faca nimic.  

ma cert cu mine si vedeti ca nu mi-am dat un nume. tocmai pentru ca nu sunt, nu exist, nu am identitate, nu mai am cerul. macar puteam sa fiu norul si sa fac si eu umbra la pamant. acum sunt..ce sunt?

intrebare filosofica retorica!! auzi, ce sunt?!

 nimic, ma, pentru nimeni. de-aia nici nu merit o explicatie si eventual o continuare. nimic. stiti cum cerul este cateodata la fel cam cinci zile pe saptamana si brusc se schimba? ei bine, imaginati-va ca cerul meu e un cer ce asteapta acea zi a lunii. (with mood swings and all that stuff.)

asa cum draperia mea visinie sta in valuri, asa cum perna mea face doua valuri doar pentru ca pur si simplu nu stie cum arata ea cand mai tine un alt cap in brate, asa cum eu nu mai sunt dispusa sa fiu a treia la care cerul sa se gandeasca, prefer sa fiu a patra pe lista de asteptare a unui cer nou.

cu cat mi-am facut cerul mai frumos cu atat am realizat ca se incapataneaza- si eu, treptat, cadeam in brateleee..

..eeeeehe, nu, n-au existat alte brate, alte ceruri, alte emotii, alte idei. n-au fost, pentru ca nu mi-am permis sa imi fac. pe cand tu...da, tu, ohoo, nu numai ca au existat altele, dar ai fost precum Zeus, aveai toata puterea si brusc m-am adus in realitate, te-am demitizat si acolo, tu, pus la pamant erai ultimul muritor in fata mea.

sa vad ce o sa mai faci acum.

si sa stii ca problemele nu-ti trec asa cum se fumeaza tigara singura.

am sa iti fac munca mai usoara, dragul meu cer, am sa te iert, n-am sa uit si am sa schimb climatul, poate dau de un cer mai ingaduitor si mai nefff..fff...fff..nu poti, nu? *zambet-malefic-pentru-ca-stiu-cine-esti*