!!!

Timpul trecea prea repede...

Măşti.

Totul e ascuns in spate,in culise.Totul se afla in subconştient,undeva unde avem acces pe o perioadă determinată.Suntem ingrădiţi de gândiri încărcate , rasiste , neaerisite.

Dacă am avea de ales între libertate şi "colivie" ce am alege?Te-ai gândit ca in ambele situaţii ţi-ar fi bine?

Este nevoie de un pix si de o hârtie pentru ca istoria să fie scrisă şi cunoscută. Dacă va exista un început atunci să fii sigur că începutul sfârşitului are două pobibilităţi: BINE şi RĂU. Orice acţiune necesită o cauză şi un efect. Tot timpul va exista o a doua posibilitate. Aşa cum există dreptaci sau stângaci. Totul se poate rezuma la un al doilea "ceva": un al doilea ochi, o a doua ureche,o a doua persoană.

Aşa cum o poezie are ritm şi rimă.

Ca Luceafărul să rămână pe bolta cerească a fost necesară prezenţa lui Cătălin alături de Cătălina.

Pentru ca o zi să treacă avem nevoie de lumină şi întuneric.

Pentru a coase avem nevoie de un ac şi de o aţa.

Pentru a picta avem nevoie de pânză şi culori.

Pentru o mască avem nevoie de un chip si de o idee.

Pentru a trăi avem nevoie de apă şi de oxigen.

Dar te-ai gândit vreodată dacă ar apărea un al treilea "ceva"?

MORALA? Ironia sorţii - un joc neaşteptat al întâmplării !

Răbdare...

A mai trecut o săptămână...O săptămână care m-a facut să realizez ca oamenii din jurul meu se schimbă.Se schimbă pentru că ceilalţi sunt altfel.In fiecare zi ei sunt altcumva pentru că şi ceilalţi sunt altfel.

Un drum spre casă ce durează treizeci de minute şi 'inspecţia' unui autobuz plin,m-au făcut să realizez că eu nu pot să fiu ca ei. Toţi aveau chipurile triste . Puteai observa cu uşurinţa câte probleme au. Toţi asteptau probabil să ajungă acasă cât mai repede.Se uitau din două in două minute la ceas...Timpul pentru ei este preţios.Pentru mine nu contează. La coborâre toţi se îngrămădeau şi drumul spre casa era mai mult o fugă. Nu realizau pe unde calcă,nu auzeau nimic,parca erau ghidaţi. Eu însă mergeam încet şi observam aceste lucruri.

MORALA? "Îţi petreci cea mai mare parte a vieţii făcând ce nu trebuie, iar o bună parte a ei, nefăcând nimic, toată viaţa te-ai preocupat de cu totul altceva decat ceea ce ar fi trebuit." (Lucius Annaeus Seneca)

SPECTACOLUL FINAL

Habar n-avea.Totul in jur se invartea,ii era greu sa se uite.Nu stia ce inseamna totul,era ceva nou pentru el,ca si restul drumului ce-l avea de continuat. Incetul cu incetul,in semiobscuritate si dupa aceea la lumina, avea sa-si inceapa piesa.Un recunoscut actor il astepta...Acum avea un nume si cineva avea grija de el.Scena era mare,iar el mult prea mic. El se mărea si prezenţa lui acolo incepea să devină relevantă.Sinapsele erau mai numeroase,începea să socializeze.

Se simţea viu şi toate astea le ştia ,dar le-a gândit cât timp privea drumurile îmbâcsite de praf din tramvaiul 41.Dorintele lui tindeau la infinit ...dorea să vadă lumea evoluând.Era totul un haos pentru el,lumea în care trăia era un haos.Oameni plini de vicii groaznice,iar prostia stăpânind oraşul.El, nu este un om ca toţi ceilalţi,nu este o persoană tipică.El era singurul actor si spectator la propriul sau spectacol. Încăpăţânat din fire,meticulos,reuşea sa facă un spectacol pe cinste. Scena ,insă, se micşora,ştia totul despre propria sa viaţă.Ţinea minte fiecare apariţie a sa,ştia că zilele treceau ca fumul unei ţigări uitate intr-o scrumieră.Acum din lumină,mergea spre semiobscur.Nu putea să deschidă ochii.A primit multe aplauze dar pleca nelămurit.Daca a avut un viciu(prefer să cred ca nu a avut) eu nu l-am stiut ; insă sunt sigură că a făcut greşeli mărunte.

MORALA? exista din ce in ce mai putini oameni ca personajul meu real(a fost real)

asa e inceputul.

Am facut acest blog pentru prieteni si pentru cei care vor sa citeasca...orice...Voi scrie despre lucruri reale,despre societate,despre parerile mele cu privire la lumea asta mare....

Un inceput usor penibil. Marea aventura!!!