NU VREI

stiu ca pot sa...

incerc sa ma gandesc ca nu pot sa fac fata la tot. parca e mult, dintr-o data si nu inteleg de ce eu. n-as putea  sa stau. nu pot sa stau. NU POT! si sincer, nimeni nu ar putea sa stea sa imi explice cum e sa stau. mi-e frica sa tin ceva ce nu stiu sa tin. nu stiu sa ma descurc in situatii de-astea. e mult. e mult pentru mine si nu vreau sa pierd. e ciudat cum vine cand nu te astepti si totusi nu vrei sa se intample tocmai acum. iti respiri praful inimii..asa o sa ajunga sa fie. reusesc sa fac asta foarte usor si asta se intampla pentru ca praful meu de inima se pierde incetisor, incetisor atunci cand intalnesc o vijelie la colt de strada, cad in ea si ma lasa asa...puf si praf. 
e greu sa ma ridic, sa iau o matura si sa ma strang de langa cei ce pot face asta.
simt ca sunt ca zatul de cafea. printre tot ce e bun si dupa, ma las, incetisor... 

DA! sunt o boaba de cafea, data prin rasnita, iti fac cafeaua buna si dupa ma lasi asa, ca un amalgam de nimic.

respir din ce in ce mai greu.
ma gandesc ca e greu sa fiu asa. sa trec peste celelalte prafuri si sa-l astept pe el. 

am nevoie de rabdare. oh..nu. nu din partea mea, din partea furtunii. sa stea si sa ma astepte sa ma refac sub tot ce a reusit sa distruga. sa pot sa merg mai departe cu ea. 

kwladhnam,db 
asa sunt acum. imi vine sa ma arunc in lumea celor care nu le pasa. in lumea celor ce iau acum si doar acum. vreau sa fiu intr-o betie a lucrurilor frumoase, sa ma inteleg de ce nu pot sa ma atasez de cineva ce e atasat de mine?! am impresia ca e greu sa faci asta. sa te implici in ceva ce esti sigur ca are un sfarsit. ceva ce se termina la un simplu zgomot.

trantesc usa in fata ta si plec fara sa pot sa iti spun ceva. si, la dracu, mi-e tare greu sa fac asta. 

n-am si nici nu o sa am.

rezonez cu bacovia si il inteleg. il inteleg teribil si imi place sa cred ca a scris pentru....mine?
serios.
priveste

"Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii."
                 
                            ("Obsesii", G. Bacovia)


cateodata privesc in oglinda si simt ca trebuie sa ma mut. si ma mut, frate.  ma mut dintr-un gand in altul si realizez ca ajung tot la tine. e ciudat, mai e cineva. e cineva care ma face sa cred ca inca mai poti iubi prin suparare. sunt momentele alea idioate cand privesc spre oameni si ma gandesc ca ei nu sunt ca mine.
chiar nu sunt. si simt cum fiecare privire de-a lor te ia, te judeca si uita sa iti dea si un raspuns la ce esti. nu te ajuta cu nimic cand vezi ca pui suflet intr-un pahar ce sta aruncat pe soseaua pe unde iti faci drum sa treci,si poate te baga el in seamna

as vrea sa imi rulez viata pe palma gandirii tale si sa ma las la bronzat iubiri.

prefer sa stau si sa te privesc cum pleci si nu realizezi ca ti-ai lasat ceva in capul meu. uiti, nu ceri, nu vrei sa stii de ce ai uitat.

privesc in urma si ma vad. eu si cu tine, imi tineai viata in palme si nu iti era teama ca o vei pierde. erai alaturi de ce aveai mai drag.. am fost acolo si ai uitat cum e sa vorbesti cu cineva de aici. nu incerca sa ma cauti. nu's aici.

SIMT sum mi-a fugit pamantul de sub picioare si am ramas pe un norisor de lacrimi. stiu ca daca plang am sa cad si am sa..

am sa fiu altundeva. si sa stii sa am ales sa plang si sa alunec in abisul aiurit al vietii mele. la mine, viata nu are urcusuri si coborasuri..la mine e formata din...

ce tot zic aici?? nici macar nu e formata.

simt cum alegerea nu o fac. ti-am spus ca am ales?

da, ma! sunt mandra de mine. am ales sa nu aleg. am ales sa stau si sa ma uit cum va luptati pentru mine. sunt un arbitru teribil si cel mai probabil o sa plec cu mana-n fund inainte ca meciul sa se termine. poate...

poate..atat pot sa zic: POATE daca ai fi incercat, poate daca stiai cum sa razi, poate daca...

si dorm pe umarul meu. si e bine.

n-am terminat ce aveam de zis, dar am obosit sa ma caut.  

mi-as fi dorit sa fiti obiecte.

si cand te-ai gandit sa imi scrijelesti pe suprafata muschiului numele tau?

ohh...cat de romantic suna, nu? stiu..e amuzant cum nu cred in asta.

simt cum e greu sa alegi..e ca si cum te-as pune sa alegi fie intre pierderea vazului, fie intre pierderea auzului. da..asa sunt eu acum. of...asa cum picurii de ploaie pe unii ii mangaie si le aluneca pe piele, mie imi e rusine sa ii ating. nu-mi permit sa ii am si simt cum le iau celorlalti fericirea.

lumina becului de la coltul strazii ma determina sa imi inchid pleoapele si sa vad daca ai fost acolo. vad o umbra. fara frica, imi iau geaca, uit cheile, uit lumea, izbesc usa de perete si ajung in fata ploii. impunatoare, te delimiteaza, te face mai frumos, mai bland. ma opresc, respir incet si o iau la fuga. mi-e teama sa nu te dizolve. vreau sa te iau rapid, sa imi scot geaca si sa te aduc in casa. si fac asta. intotdeauna fac asta, numai ca nu se vede. lipsita de relele intentii, calc aiurea si, si, si.. ce sa crezi? in fata blocului ma opreste o babuta si imi spune ca..off..am uitat.

stii ce? stii ce am sa fac? n-am sa ma mai uit inapoi. asta am sa fac. da..am sa iau luminita din capatul tunelului si am sa dezvolt o teorie cum ca dupa ea sta degeaba acolo. asteapta pe Nimeni.

revenind...babuta a plecat..a luat-o agale si a uitat sa se mai roage o secunde pentru mine sau de mine. nu mai conta, si-asa il aveam. am impins usa cu piciorul (desi stiam ca am lasat-o de perete) si am vazut in fata mea un tine. da..te-am vazut. iar. si era sa il scap din geaca pe celalalt si imi era mila si nu stiam de cine sa am grija.

KSDKVLMALS ! *zbang*
(rostind printre dinti): DA! Alo?  Pfff, erau doua mesaje. de la..?? da! de la..si de la...

arghh..si cateodata as vrea sa iau pauza. sa ies pe usa si sa ma las in scrumiera. sa ma las acolo, langa cafea, langa ce eram obisnuita. nu trebuia sa apari tu si sa ma iei intre degete si sa uiti ca nu e tocmi moral sa ma stingi pana la calcaie.

e amuzant...nu ma stiu, nu te stiu, nu te stiu nici pe tine. si as vrea sa pot! dar nu pot. nu m-am trezit suficient incat sa merit sa stiu ce vreau.

as putea, totusi, sa ma las in intuneric si liniste si sa stau, nepasatoare si iertatoare, in mainile tale..daca as putea, totusi...

cand asfaltul nu poate atinge cerul. sau invers.

ma simt ca si cum cineva tocmai ce mi-a strecurat alta viata in mine.
simt cum pana si firul de par ma doare. 
simt ca as vrea sa ma mut in tricoul tau si sa raman acolo pana cand voi vrea eu.
cateodata imi spun sa nu mai simt, sa nu mai cred, sa nu te mai iubesc, sa nu ma mai vreau in tricoul tau.

dar oare ai ghicit ce simti cand nu uiti sa te uiti la mine? nimic nu ma face sa cred ca probabil imi va ramane stampilata in cap vocea, tu, ego-ul, genele si tot. tot din tine ma lasa cu jumatate de respiratie, ma determina sa uit ca pasesc intr-o lume ce sta sa se mute pe un alt Univers. 

ajung la vorbele Nichitei Stanescu: "nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste". vorbeste despre tine. respira "despre" tine.

exagerez pozitiv cateodata si stiu asta. e probabil resursa mea de iubire infinita si pulsul din vene de vina. ma inrosesc!! vezi asta? 

ha..
ce sa vezi tu? 
esti preocupat cu vantul.
realizez ca niciodata nu am sa scap de dragostea incurabila ce o am in sange.

simt cum se cutremura lumina becului alaturi de aerul ce il expir. parca pana si fumul stie ca imi tremura sufletul cand creierul deja o ia spre tine. 

ecoul..!! ecoul gandului meu trece deasupra parului tau si ramane la mine. il sigilez, il sarut si te iau pe tot in brate. asa sunt sigura ca poti sa ma ierti..asa poate o sa ma ajuti sa ma iert.

ceata mi-a intrat in verdele ochiului si paseste incet in mine. deschide camera in care esti tu. si deschide, deschide, deschide...

oh..se opreste. te-a gasit peste tot. pleaca dezamagita pentru ca vreau sa te pastrez.. s-a mirat. DA!! din moment ce esti aici, aici ramai. 


as fi in stare sa te numar, as fi in stare sa te iau, as fi stare sa stau locului daca asta vrei. 

culoarul si fumul. si tu. si peretii parca dadeau sa spuna ca tu esti prea departe desi intr-un mod paradoxal erai destul de aproape..parca insuficient si in acelasi timp suficient. cum poti sa fii asa? 

prosopul rosu m-a invaluit si am fost nevoita sa stau cinspe minute, blocata, sa inteleg de ce ma blochez.


nu e despre tine. stii, nu? e despre mine. despre n....

ce(-)ai ?

cafea si scriu. ma gandesc la raceala stalpilor si ma gandesc cum eu trec pe langa ei. e prea de dimineata si simt ca nici nu am dormit.

nimic nu e mai rau decat o seara in care colturile mintii iti sunt desenate de cineva. simti ca fumul de tigara nu ti-a umplut suficient creierul si simti ca se dilata timpul in ere atunci cand te gandesti la cineva.

trebuia sa plec din casa acum un sfert de ceas dar nu mi-am gasit pliculetul de ceai. am fost nevoita sa beau altceva si ma simt nefericita in boabe de cafea. astept sa ies si sa vad daca pot sa ma gandesc la altceva.

i-am zis cuiva ca o sa ne vedem azi si ca o sa imi aduc toate personalitatile. am promis ca o sa fie plin. imi place vremea intunecata. parca oamenii tristi au un motiv in plus sa fie asa. eu sunt fericita ca e asa. simt ca asa ar trebui sa fie vremea. mi se cuvine vremea asta pentru ca asa era si ceaiul ce nu l-am gasit.

m-am pierdut pentru o clipa in perna rosie. m-am sufocat in ganduri si parca mi-a luat un mileniu sa realizez ca trebuie sa ma ridic. nu de alta, dar nu te aveam. si imi doream si inca imi doresc sa te am. tu esti intelegator si desi ma enervezi ca imi aburesti ochelarii, te iert. pe tine te iert. pe tine si inca pe cineva. iti iubeam mirosul, iubesc sa te gust si stiu ca treptat te voi avea. te voi avea pana voi traversa si te voi cumpara. atat imi mai trebuie. tu esti ceaiul meu si trebuie sa stai in dulapul cu ceaiuri. punct. trebuie sa stiu ca esti acolo pentru mine. da, iubesc ceaiul.

trebuia sa plec din casa acum un ceas dar m-am gandit la tine si m-am incumetat sa ies. poate o sa ma opresc si o sa cumpar pe altul. sa vezi atunci ce gelos o sa fii ca nu ai fost tu.

si da, iubesc. iubesc ceaiul.
nu-mi sta in cele n-spe personalitati sa scriu dimineata. seara imi este criticul. atunci voi vedea ce trebuia sa fac diferit.