SPECTACOLUL FINAL

Habar n-avea.Totul in jur se invartea,ii era greu sa se uite.Nu stia ce inseamna totul,era ceva nou pentru el,ca si restul drumului ce-l avea de continuat. Incetul cu incetul,in semiobscuritate si dupa aceea la lumina, avea sa-si inceapa piesa.Un recunoscut actor il astepta...Acum avea un nume si cineva avea grija de el.Scena era mare,iar el mult prea mic. El se mărea si prezenţa lui acolo incepea să devină relevantă.Sinapsele erau mai numeroase,începea să socializeze.

Se simţea viu şi toate astea le ştia ,dar le-a gândit cât timp privea drumurile îmbâcsite de praf din tramvaiul 41.Dorintele lui tindeau la infinit ...dorea să vadă lumea evoluând.Era totul un haos pentru el,lumea în care trăia era un haos.Oameni plini de vicii groaznice,iar prostia stăpânind oraşul.El, nu este un om ca toţi ceilalţi,nu este o persoană tipică.El era singurul actor si spectator la propriul sau spectacol. Încăpăţânat din fire,meticulos,reuşea sa facă un spectacol pe cinste. Scena ,insă, se micşora,ştia totul despre propria sa viaţă.Ţinea minte fiecare apariţie a sa,ştia că zilele treceau ca fumul unei ţigări uitate intr-o scrumieră.Acum din lumină,mergea spre semiobscur.Nu putea să deschidă ochii.A primit multe aplauze dar pleca nelămurit.Daca a avut un viciu(prefer să cred ca nu a avut) eu nu l-am stiut ; insă sunt sigură că a făcut greşeli mărunte.

MORALA? exista din ce in ce mai putini oameni ca personajul meu real(a fost real)