oare de data asta porti un nume?

pentru ca radeam ziua de cei ce faceau asta.
 pentru ca n-am crezut ca o sa scap de El si de tot ce am avut pana acum...sau n-am avut, sau n-am uitat.
n-am stiut. si totusi m-am pierdut in insiruiri de vorbe ce nu-si au rostul pana nu vei cunoaste tot ce sunt. nimic din boala mea nu ma determina sa cuget al tau univers.
mi-am creat propria eugenie, cu propriile criterii. e plina de tristete si e inconjurata de sinistrul ras al realitatii.
si moralitatea, da. uitam de ea si cand dam peste ea devenim paranoici in adevaratul sens al cuvantului.

stii cum e sa plutesti in aerul imbacsit al moralei tale? eu stiu cum .

nu stiu daca am terminat pe ziua de azi sa ma judec si sa imi pun intrebari despre cine sunt.

ma pierd in alegerea cartilor si aleg...simt ca eu am fost trasa la sorti si cineva a avut noroc...sau nu.
niciodata nu o sa ma inteleg.sau...ba da. ba nu..
meah..nici nu-i pasa cuiva.

de-aia nici n-am pretentia sa ma intelegi.
te rog ceva?
inca ma citesti?
e trist ca faci asta si tu stii. si stii mai bine ca mine ca sunt un bol de elastice colorate, amestecate si vechi.

ochiul vanat? oh, e de la lupta cu viata.
de ce am cicatrici pe fata? doar eu eram cea care ma jucam cu focul..inca neaprins.
nu ma vad rotunda in fata lui sau a lui saaaau a lui..
oricat de ciudat suna asta, nu suport sa stiu ca nu ma credeti.

viata mea se doreste a fi utopica..desi are elemente nu prea cu topica...
alerg dupa nebun si il vad(eu stand in casuta mea) ca e in afara tablei. ma asteapta. si eu ce fac? masor urmatoarea miscare.

da, tragic sentiment de implinire si in acelasi timp de constientizare a vietii voastre..eu nu sunt ca voi si voi nu mai aveti cum sa fiti ca mine..deloc. nu-s, ma, egoista sau aroganta..sunt realista. doar pentru ca n-ai mai vazut purul adevar, asta nu inseamna ca stii cum sa te comporti in fata lui. si plus, nu stii sub ce forma vine.

ma cert cu asternuturile si cu unghiile roase pana la carne.
nimic nu ma tenteaza si nimic nu tentez.


victima a eticii tampite in care simt ca ma scufund. nici macar tu, colacul meu de salvare, nu ai rezista. marea mea e acida si nimeni nu s-ar incumeta sa se dizolve.
macar atat, nu?
si daca o sa ma urasti vreodata, te rog sa-ti amintesti ca am plans acum. pentru viitor.
nici vis si nici aroma nu sunt.
insipida, incolora, inodora...caci da, asa sunt si asa am crescut.

bataile inimii au fost acolo si probabil nu vor mai fi...
nu te lauda niciodata cu ce ai, aduce ghinion.
si sa-ti amintesc ca am fost acolo si am ramas inchisa in a mea cutiuta.
si da, iarta-ma ca sunt si sa ma ierti si dupa ce o sa ma cunosti...