atunci cand ma pierd cu orele in ganduri si ma uit stupefiata prin ultimele vorbe.
si atunci realizez din nou ca nu pot sa vad viitorul fara discutiile din noapte si zi.
ma uit la ceaiul de pe birou si vad cum ies aburii.
si vad trupuri, saruturi, inocenta prea mare spulberata de ganduri murdare, dar atat de pline de placere.
ma uit la geamul aburit.
sunt pe balcon si am iesit sa fumez pentru ca altfel ma pierdeam. pentru ca ma luai.
si ti-am scris numele. numai asa te pot simti pe varful degetului si numai asa imi pot imagina cum ar fi.
nu sunt trista. sunt dependenta. mi-e frica ca daca m-as duce la doctorul vietii, in sangele din seringa ar fi numele tau.
s-ar speria si m-ar trimite acasa sa ma uit la poze, sa vorbesc, sa imi reamintesc vocea si gesturile. mi-ar spune ca ar trebui sa imi imaginez ca sunt alergica la pielea ta si sa nu ma mai gandesc la imposibil.
pff, nu o sa il ascult, va dati seama. e ca si cum mi-ar interzice sa respir.
face parte din preludiul simtirii si din puternicul constiintei.
simt.
No comments:
Post a Comment