si totul devine atat de familiar, monoton, imprecis, inexact. NU! refuz sa resuscitez ceva ce nu pot sa duc pana la capat, ce nu pot sa tin in viata. asa fac cu plantele. prefer orice planta infecta ce nu imi cere apa. NU!! nu o sa ii pun apa si nici nu cred ca o sa pun vreodata.
e un haos organizanizat* la mine-n cap. ma inteleg si dupa ma panichez si prefer sa imi dezleg creierul din lesa si sa il las sa zburde pe bulevardul unui alt creier. prefer sa imi sun filosoful si sa imi dea sfaturi pe care nimeni nu poate sa mi le dea. NU!! experienta de viata pute. nu iti spune nimic. am nevoie de un analizator critic care sa ma faca sa plang si sa realizez adevarul. NU!! nu vreau sa ma menajezi cu vorbe luate din raiul vorbelor. iti dau cu ele peste nas si ti le infig in ureche.
nimeni nu mai este sincer. oamenii mi-au spus ca doare. asa si? ce nu te doare in viata asta? pana si placerea este durere si pana si iubirea doare. simt cum inima bate puternic si sangele iti ataca venele cu o putere de neimaginat. zic. imi imaginez. nu de alta, dar nu am simtit asta niciodata. asa as vrea sa cred ca inseamna sa iubesti. dar ce spun eu...ma doare pana si imaginatia.
cerul e gri dar mie imi place. e prea devreme. e ziua afara. nu gandesc cu ar trebui. seara imi va inunda oasele si imi voi regasi spiritul. pana diseara o sa ascult cum vantul imi erodeaza sufletul. e frig. prea frig. si vine din interior se pare.
No comments:
Post a Comment