NU VREI

stiu ca pot sa...

incerc sa ma gandesc ca nu pot sa fac fata la tot. parca e mult, dintr-o data si nu inteleg de ce eu. n-as putea  sa stau. nu pot sa stau. NU POT! si sincer, nimeni nu ar putea sa stea sa imi explice cum e sa stau. mi-e frica sa tin ceva ce nu stiu sa tin. nu stiu sa ma descurc in situatii de-astea. e mult. e mult pentru mine si nu vreau sa pierd. e ciudat cum vine cand nu te astepti si totusi nu vrei sa se intample tocmai acum. iti respiri praful inimii..asa o sa ajunga sa fie. reusesc sa fac asta foarte usor si asta se intampla pentru ca praful meu de inima se pierde incetisor, incetisor atunci cand intalnesc o vijelie la colt de strada, cad in ea si ma lasa asa...puf si praf. 
e greu sa ma ridic, sa iau o matura si sa ma strang de langa cei ce pot face asta.
simt ca sunt ca zatul de cafea. printre tot ce e bun si dupa, ma las, incetisor... 

DA! sunt o boaba de cafea, data prin rasnita, iti fac cafeaua buna si dupa ma lasi asa, ca un amalgam de nimic.

respir din ce in ce mai greu.
ma gandesc ca e greu sa fiu asa. sa trec peste celelalte prafuri si sa-l astept pe el. 

am nevoie de rabdare. oh..nu. nu din partea mea, din partea furtunii. sa stea si sa ma astepte sa ma refac sub tot ce a reusit sa distruga. sa pot sa merg mai departe cu ea. 

kwladhnam,db 
asa sunt acum. imi vine sa ma arunc in lumea celor care nu le pasa. in lumea celor ce iau acum si doar acum. vreau sa fiu intr-o betie a lucrurilor frumoase, sa ma inteleg de ce nu pot sa ma atasez de cineva ce e atasat de mine?! am impresia ca e greu sa faci asta. sa te implici in ceva ce esti sigur ca are un sfarsit. ceva ce se termina la un simplu zgomot.

trantesc usa in fata ta si plec fara sa pot sa iti spun ceva. si, la dracu, mi-e tare greu sa fac asta.